Si ma trimetea sa iau un Murflatar de la Costantza…

Cand Domnu’ Cosstel intra in camera un miros de parfum, de supermarket te ia de nas. Se face tacere, orice conversatie comico-subversiva amuteste. Pentru ca Domnu’Costel, cat e el de domn, nu intelege.

De obicei intra in birou usor adus de spate si cand te intreaba ce faci isi freaca palmele ca gata sa-ti fluiere una peste bot. Ca zmardoii (se scrie oare cu s? Tre’ sa il intreb pe Domnu’ Costel). Si ranjeste lung…si motaneste. Si chitaie. Dupa caz. Parerea mea este ca el chitaie cel mai tare cand imi cere sa ii printez un avans de salariu. Ce zici Comane, nu-i asa? ( Coman sau Sorin, in functie de nici un criteriu, e vecinu’ cu care impart porumbaru’ pe care il numim birou.) Coman, monument de raceala, zambeste pana si el cand D.C (haideti sa fim totali, va rooog. Remeber JR;) isi face calmogen, glacial si elegant aparitia.

Stii atunci ca D.C e o mina de aur a pasionatilor de simpatice observatii sociologice. Ca sa intelegeti…D.C…e ca un serviciu all inclusive.  Adica e total…

E interesant cum lucreaza el intr-o institutie ce se ocupa de implementarea politicilor educationale. Exact, in aceasta poveste, Domnu’ Costel conduce.

“Si ce mai faci tu, Alinutza?” si mana grebla se facu si pe mijlocul meu, intr-o mangaiere fugitiva aluneca.

  ”Foarte biine, domnu’Costel” zic. 

Daaar se pare ca planetele nu s-au aliniat! D.C are chef de vorba.

Eu…ce mai conteaza daca ma priveste sau ba:

- cata sala a facut el in weekend,

- cate hectare a mai arat cu calul lui legendar,

- ca gagica corpolenta (da, da cacofony included!)…bla bla nu am mai fost atenta ce zicea…bla bla-  inseamna de fapt o tipa cu corp fain- dar nu prea iti dai seama de sensul cuvantului pentru ca DC e pare realmente genul pipaicios (a se citi sa aiba si ea carne, ca sa am pe ce pune mana!)

- ce minivan si-a luat.

- ce obosit e ca muncit pe weekend.

- ce rau a fost in deplasarea cu Palade (Principal Education Adviser, in genere strigat Domnul Palade sau Pandele. Numai DC isi da voie sa ii zica Palade.) Ca nu a facut avans.

Doua constante il caracterizeaza pe DC: cu frecventa motorului Diesel spune “Costantza, sen’ girator, Murflatar, IErea, tranverseaza, corpolenta pentru silfide, trimitea”. De ce motor Diesel? Pentru ca DC e expert in masini si in stiintele adiacente. Mai mul sau mai putin oficiale. 

Crezi ca esti moto?

Then…dare DC- the man, the legend, the driver, the car… (previously Logan, this episode Toyota- btw, stiati ca Toyota are Aspiration Issue. Si mai era ceva cu fetele, dar nu imi mai amintesc …)

Cu siguranta se va dovedi ca nu stii ni-mic! Si las’ ca o sa-ti “demostreze” el cu aratatorul in aer si cu mufarina schimonosita ca la copii de 3 ani care se scalamba la tovarasii de joaca.

Si il las pe D.C…Pana la urma se pare ca exista viata si in tinuturile lucii si inghetate precum anumite regiuni cervicale. …DC pleaca …la UMPEE cu dna Dvorski. Nu pentru ca i s-ar fi parut ca vorbeste singur…Hmm…deci nu exista viata, nu Comane?

Pfiu…thank God, anyway :D ) ca m-am cam saturat de sezonul asta de all inclusive romanesc.

P.S – D.C e sofer.

Acum 20 de ani in BUcuresti

Azi dimineata, Sanda Nicola a postat pe profilul sau de Facebook un link catre EVZ. Acesta contine sinteza evenimentelor ce aveau loc in zilele de 28 si 29 ianuarie 1990 pe strazile din Bucuresti.

Realitati crunte, care ne-au dus, poate la flacara violet despre care Mihaela, dragostea unora, stie atat de multe.

Daca te gasesti printre cei care au pana in 25 de ani, care stau cu chirie, care isi aduc bagaje cu mancare in fiecare weekend, care isi suna parintii sa le spuna- va multumesc pentru jumatatea de bani de chirie pe care mi-ati trimis-o, daca esti copil de profesori, daca ai tai te-au invatat sa fii cinstit si sa inveti carte ca sa ai patru ochi- citeste cu ochii mintii si cu sufletul deschis la viitor citeste asta http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/884452/Ziua-in-care-s-a-strigat-Moarte-intelectualilor/

Credeti ca este un motiv sa devenim seriosi?Pana unde, frate Moromete, cu flacara asta?

Din lumea interactivelor

Inspirat de avatar, dus pe taramul marketingului online – implementarea de Augmented Reality pentru colectia de jucarii Mattel dedicata filmului Avatar, denumita “Avatar i-Tags”. Varianta pentru bloggeri.

Vezi  mai multe la: http://iqads.ro/Digital_IQ_read_11790/

Un exercitiu interesant, pe care il recomand!:)

Preluat de la Petru (vezi blogroll- www.umbluliber.ro) de la Guerilla, exercitiul e simpatic. Multam, Petru. Va invit cu drag sa incercati:).

 

You are The Star

Hope, expectation, Bright promises.

The Star is one of the great cards of faith, dreams realised

The Star is a card that looks to the future. It does not predict any immediate or powerful change, but it does predict hope and healing. This card suggests clarity of vision, spiritual insight. And, most importantly, that unexpected help will be coming, with water to quench your thirst, with a guiding light to the future. They might say you’re a dreamer, but you’re not the only one.

Daca vrei sa faci testul da click aici http://www.flarn.com/~warlock/tarot/

Cand nu mai stiu nimic din toate, citesc asta:

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. 
 Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 
 Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. 
 Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. 
 Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. 
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 
 Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; 
 Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

  
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.  
 Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. 
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. 

Epistola Apostolului Pavel catre Corinteni.

Deci…Doamne, ca vecin, vin si eu la tine pentru o cana de untdelemn? Ma primesti?

De curand m-am mutat. Casa noua. Cartier nou. Vecini noi.

Ciudat cum la usa blocului nu ma intampina o gasca vesela care sta la taifasuri pe scaune din lemn.

Ciudat cum…din apartamentul de sub mine aud jazz si muzica clasica. In loc de niste tipete anarhice…

Ciudat cum…blocul are o lumina aparte.

O fi Dumnezeu care m-a pus sa locuiesc …ei bine…intre Casele Lui?

Deci…Doamne, ca vecin, vin si eu la tine pentru o cana de untdelemn? Ma primesti?

Lectia despre conglomerat…

Azi dimineata a fost frig. M-am trezit. Cu ganduri… La planurile mai mici din Planul mai mare.

Gandurile mele sunt ca electronii atomului. De ani buni mi-i imaginez ca umbland ca nebunii, gravitand pe orbite clare, in jurul unui conglomerat.

De ani buni imi e greu sa definesc acest conglomerat. Adeseori imi pare ca ar fi tinta existentei mele. Imi imaginez ca…intr-o clipa…gandurile se vor potoli, vor merge fiecare cu aceeasi viteza pe orbita, in aceeasi directie, se vor ordona si stabiliza dupa regula de completare a straturile si voi pricepe, in final, care e povestea cu conglomeratul.

Conglomeratul e asa….gri violet. Intocmai cum erau desenati pe vechile carti de chimie nucleii hidrogenului. Si e haios cu forma lui de anapoda, inexplicabila, aparent fara sens…Ca in poezia aia a lui Nichita Stanescu despre un cub ce avea un colt spart.

Daca nu l-ar fi avut spart…ce cub perfect ar fi fost. Asa si conglomeratul asta ca din povestile cu hobbiti.

Ce perfect ar putea fi

O fi de la apa, o fi de la robinet, o fi de la oglinda….

Apa asta de la robinetele din Bucuresti…. Cand ii dai drumul vajaie. Inchid.

Si ridic privirea. Invariabil acelasi gand: ” I went soft lately”. Hmm…daca zic pe romaneste parca nu mai suna asa de modern: am lasat-o cam moale in ultima vreme.  Pe englezeste e ca o replica din filme. Un fals…Pe romaneste parca ma trezeste. E grea ca o palma.

Poate…o fi de la  apa, o fi de la robinet, o fi de la oglinda…..

Si apoi zaresc pe luciul oglinzii stropii uscati. Iritare maxima. Iau niste hartie si ii sterg.

Pare-mi-se ca fac asa cu toti stropii….Stiti…ca sa ma vaz bine in toate oglinzile.

Ceea ce ma framanta e ca daca sunt datoare sa sterg toate oglinzile in care se intampla sa ma zaresc…